- ursitór
- adj. m., s. m., pl. ursitóri; f. sg. şi pl. ursitoáre
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ursitór
Look at other dictionaries:
ursitor — URSITÓR, OÁRE, ursitori, oare, adj., s.f. (În credinţele şi basmele populare). 1. adj. Care urseşte. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soţ (sau soţie) cuiva; ursit (1). 2. s.f. Fiinţă imaginară despre care se… … Dicționar Român
ursit — URSÍT, Ă, ursiţi, te, adj., s.f. (În credinţele şi basmele populare) 1. adj. (Despre viaţa, soarta etc. cuiva) Care a fost stabilit de mai înainte; menit, predestinat. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soţ (sau … Dicționar Român
ursi — URSÍ, ursesc, vb. IV. tranz. (În credinţele şi basmele populare) A hotărî dinainte soarta unei fiinţe sau a unui lucru; a meni, a predestina. ♦ A face cuiva farmece, vrăji. – Din ngr. oríso (viit. lui orízo). Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
